Salcâmul (Robinia pseudoacacia L.), face parte din familia Fabaceae, este un arbore melifer, cu tulpina înaltă, până la 25-30 de metri și ramuri spinoase rare.
Ramurile sale sunt prevăzute cu spini, frunzele sunt imparipenat compuse, flori albe, în ciorchine, puternic mirositoare, iar fructele sunt păstăi aplatizate, brun roșcate iar fructele sunt păstăi aplatizate, brun roșcate.
Superstiţiile, miturile, legendele, credinţele şi superstiţiile asociate în general cu salcâmul şi cu florile, frunzele sau rădăcinile sale, sunt corelate cu dragostea tainică sau castă, izgonirea spiritelor rele, cu moartea, sacrul şi nemurirea, cu veşnicia sufletului, inocenţa şi iniţierea în secrete esoterice. Salcâmul trăiește în jur de 100 de ani și face parte din categoria arborilor cu lemn de esență tare, fiind greu, dur și deosebit de rezistent la umezeală.
Ramurile sale sunt prevăzute cu spini, frunzele sunt imparipenat compuse, flori albe, în ciorchine, puternic mirositoare, iar fructele sunt păstăi aplatizate, brun roșcate iar fructele sunt păstăi aplatizate, brun roșcate.
Superstiţiile, miturile, legendele, credinţele şi superstiţiile asociate în general cu salcâmul şi cu florile, frunzele sau rădăcinile sale, sunt corelate cu dragostea tainică sau castă, izgonirea spiritelor rele, cu moartea, sacrul şi nemurirea, cu veşnicia sufletului, inocenţa şi iniţierea în secrete esoterice. Salcâmul trăiește în jur de 100 de ani și face parte din categoria arborilor cu lemn de esență tare, fiind greu, dur și deosebit de rezistent la umezeală. Varietati de salcami:
Frunzele sunt complexe de culoare verde-închis, toamna galbene.
Robinia margaretta "Casque Rouge" este un arbore decorativ prin florile pe care le face, inflorite spectaculos in luna mai - iunie.
Florile sunt niște ciorchini cu lungimea pînă la 15 cm de culoare roz-intens sau roșu-purpuriu. Parfumul este discret.
Salcamul Galben este un arbust de talie mare, atinge inaltimi cuprinse intre 6-8 m
Prezinta scoarta maslinie la culoare si lujeri verzi cu peri alipiti.
Frunzele sunt ovale cu aspect tifoliat in nuante de verde inchis iar florile cresc sub forma de ciorchine in nuante de galben.
Florile sunt melifere, foarte decorative, dispuse in ciorchini pendenti de 15-30 cm, lipsite de parfum. Inflorirea se produce in lunile mai-iunie. Fructul este o pastaie lunga de 6 cm, 3-7 seminte.
Este o specie rezistenta la ger, seceta, fum, praf, umbra si putin exigenta fata de sol.
Atentie: Salcamul galben este o planta toxica datorita alcaloidului ‘Cytisine’ prezent in toata planta.
Salcâmul lui Adam (Laburnocytisus Adamii)
Vă puteți imagina flori roz și galbene, în același copac? 
Ciorchini lungi, formați dintr-o sumedenie de flori mici atârnă grațios pe ramurile dese ale acestui deosebit soi, de salcâm.
De la distanță, culorile se întrepătrund creând impresia uneia singure - portocaliu aprins. Asemeni unui candelabru imens va fi centrul de atracție, în orice grădină s-ar afla.
Salcâmul lui Adam înseamnă veselie, luminozitate și spectaculozitate.
Înflorește începând din luna mai, până în iulie.
Salcamul japonez (Sophora japonica) este un arbore originar din Japonia, China si Coreea, pe care il intalnim si la noi ca planta ornamentala, mai ales in parcurile oraselor aglomerate, caci este una dintre cele mai rezistente plante la noxe si poluare. 
Florile sale sunt alb-galbui sau alb-verzui, mai ales cand sunt boboci, cresc in chiorchine, insa, spre deosebire de salcamul obisnuit, nu are ghimpi.
Pentru preparatele medicinale se folosesc mai ales bobocii inca nedeschisi, care nu au miros si au un gust slab amarui.
Florile salcamului japonez, sunt cele mai bogate in rutozizi, vitamina P naturala.
Gratie continutului ridicat in rutozizi, inhiba agregarea trombocitelor si a eritrocitelor, dizolva placile de colesterol din vasele sanguine, previne formarea cheagurilor de sange, are efecte antiinflamatoare, regleaza ritmul cardiac si previne aparitia edemelor cardiace.
Prezenta unui alt compus – cvercetolul – ajuta la dilatarea vaselor coronariene si mareste rezistenta peretilor vaselor capilare fragile, prevenind accidentele vasculare si infarctul miocardic, mai ales la persoanele cu hipertensiune arteriala, ateroscleroza coronariana, tromboflebite, varice, ulcere varicoase si hemoragii pulmonare.
Salcâm pitic (Amorpha fruticosa)
Este un arbust foios ce crește până la 2-3 m, cu lățimi ce depășesc mult înălțimea. 
Prezintă frunze compuse, impare, de până la 30 cm lungime, formate din câte 11 până la 35 frunzulițe cu vârf ascuțit, de culoare verde deschis.
Florile cu flori bogate de culoare mov, parfumate sunt tubulare, înfloresc în mai-iunie în ciorchini deși.
Fiecare floare are o corolă purpurie și 10 stamine proeminente galben-portocalii. Florile sunt urmate de fructe în formă de păstăi, cu semințe, care se maturizează în iulie și august.
Mierea de amorfa este un tonic general, cu caracteristici asemanatoare celei de salcam, in stare fluida, cu o consistenta un pic vascoasa, culoare rosiatic-portocaliu, gust dulce, cu un parfum specific si suav.
În tradiţia populară, florile se foloseau pentru vopsitul bumbacului şi a mătăsii în galben.
În scop terapeutic se utilizează florile, frunzele (rareori) şi scoarta salcâmului (Robinia pseudoacacia L.).
Florile de salcâm conţin uleiuri volatile, robinină, flavone, acacina- un glicozid flavonic, vitamine, minerale, carotenoizi iar scoarţa are în componenţă fitotoxine, toxalbumine (robina şi fazina), glicozidul silingină, taninuri de natură pirocatechinica, mucilagii, rezine, principii amare şi minerale.
Florile de salcâm se utilizează ca aromatizant și în industria parfumurilor, iar în medicina populară calmant al tusei.
Scoarța se folosește tot empiric în hiperaciditate, în ulcer gastric și duodenal și ca purgativ. Ca urmare a prezenței robinei, scoarța trebuie utilizată cu multă atenție, deoarece această substanță este toxică.
Florile de salcam actioneaza si in directii carora medicatia clasica ori nu le acorda atentie, ori nu le gaseste solutie: consecintele tensiunilor sufletesti, ale starilor conflictuale in familie sau in societate, starea de agresivitate si irascibilitate, de iritare nervoasa, de epuizare a fortei intelectuale, depresie, stress, dureri de cap.
Este utila contra tulburarilor de memorie, contra pierderii poftei de mancare pe fond nervos, sau, dimpotriva in cazul foamei excesive.
Florile salcâmului au efecte antispastice, prin care ajută la relaxarea musculaturii netede a stomacului și a plămânilor.
Au efect calmante asupra arsurilor gastrice, fiind indicate în crampe și dureri de stomac, ulcer gastric, gastrită hiperacidă sau grețurile sarcinii.
Inhalarea aromei de flori proaspete, in corelare cu acel exercitiu fizic usor pe care il reprezinta plimbarea, dar si cu placerea de a savura aerul primaverii, se manifesta asupra sistemului nervos mult mai eficient decat consumand ceaiuri sau alte produse, provenite din frunze uscate.
Poate cea mai importanta calitate a tratamentului cu salcam este aceea ca, influentand sistemul nervos, actioneaza in cele din urma asupra multor probleme ale organismului, inclusiv boli de stomac, ficat, bila, plamani, prostata.
Florile de salcâm se culeg în perioada mai-iunie, și se pun la uscat în strat subțire pe foi de ziar sau hârtie curată, în locuri bine aerisite, sau pe balcon dacă stați la bloc. După ce s-au uscat, florile se păstrează (întregi) în săculeți de pânză sau tifon, sau în pungi de hârtie, la loc uscat și răcoros.
